Jos sub poarta raiului,
Pe sub Piatra Craiului,
Unde-ncep muscelele,
Apele si stelele,
Vezi, albind ca pe chilim,
Târg pre nume Vifleim.
Târg stravechi in bogatii,
Tot in minte sa mi-l ţii.
Turle scăpărând argint
Cu brâu falnic il încing
Şi-l îmbrăca-n poleială
De-aur, raza de beteala
Ce aluneca de sus
Peste casa lui Isus.
Dar pe drumul cel cu plopi,
Rau de pietre si de gropi,
Cine-mi vine-n car cu, boi,
Nu plăvani ca pe la noi,
Ci munciţi si oropsiţi,
De trei zile nehrăniţi?
Cine-mi sunt drumarii doi
Nemancati, batuti de ploi?
Cine-mi plange, sub marama,
De dureri ca va fi mama?
Cine-mi umbla langa vite
Tot cu vorbe necajite?
Maica Domnului plangea,
Iosif boii suduia,
Maica Domnului spunea:
— ”Omule, nu sudui.
Ce e scris s-o implini.”
In mijlocul drumului,
La tulpina plopului,
Sta Maria s-odihneasca
Si pre fiul sfant sa nasca.
Dar, vezi, plopu-i copac rau,
Copac rau si natarau,
Isi da frunza intr-o dunga,
Sa fosneasca vreme lunga,
Liniste sa n-o ajunga.
Isi da creanga intr-o parte,
Nici de umbra s-aiba parte.
Maica sfanta a oftat,
A oftat, s-a suparat
Si din gura-a blestemat:
— ”Plopule, lemn urgisit
Sa te zbati neodihnit,
Nici in lin, nici in senin
Creanga ta sa n-aiba stare,
N-aiba umbra, nici racoare.
Frunza-n tine sa nu stea,
Nici ziua si nici noaptea.
Si cu vant,
Si fara vant
Sa te clatini pe pamant!”
Maria s-a ridicat,
Drumul lor si l-au urmat.
Si au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au sters,
Tot prin tarini aurite,
De oameni nepomenite,
Tot prin stele argintate,
De oameni nesamanate...
Si-au ajuns in drumul lor
La focul pastorilor.
Colo-n stana oilor,
Sta Maria s-odihneasca
Si pre fiul sfant sa nasca.
Sezu jos si nu sezu,
S-odihneasca nu putu
De zbieratul oilor,
De saritul mieilor.
Maica sfanta a oftat,
A oftat, s-a suparat,
Oile le-a blestemat:
—"Oi, de orice rau veti da,
Voi sa nu puteti zbiera,
Pe voi lana sa nu steie,
In tot anul sa v-o ieie
Mielul de sub voi sa pieie!”
Maria s-a ridicat,
Drumul lor si l-a urmat.
Si au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au sters,
Si prin cer si prin poiene,
Si prin stele buruiene...
Si-au ajuns in drumul lor
La ocolul cailor.
Si Maria grajd afland,
Intra-ntr-insul tot plangand.
Dureri mari o cuprindea.
Sa mai mearga nu putea,
Statu jos, se odihni.
Caii prind a tropai,
Manjii vesel a zburda,
Iepele a rancheza.
Maria ii dojenea:
— "Stati pe loc, nu tropaiti,
Caci durerea mi-o mariti”...
Caii rai n-au incetat,
Maica sfanta a oftat,
A oftat, s-a suparat
Si din gura-a cuvantat:
— "Fire-ati, cai, voi, blestemati
Sa goniti fara ragaz,
Tot anul sa n-aveti sat
Pana-n ziua de Ispas,
Dar si-atuncea doar un ceas!”
Maria s-a ridicat,
Drumul lor si l-au urmat.
Si au mers, mare, au mers
Urmele de li s-au sters
Peste iarba plaiului,
Prin pometul raiului.
Tot mergand si obosind
Si cu Dumnezeu vorbind,
Floarea soarelui pali,
Floarea lunii vesteji,
Numai steaua inflori...
Si au dat in drumul lor
De ocolul boilor,
Boilor, blajinilor.
In cea iesle-a vitelor,
Vitelor, saracelor,
Maica sfanta cum intra
Pe fan moale se culca.
Boii prind a rumega,
Maica sfanta-a suspina
Si din gura-a cuvanta:
— ”Stati pe loc, nu rumegati,
Linistea nu-mi turburati”...
Boii blanzi o asculta,
Maica-i binecuvanta:
— ”Bouleni, fiti alduiti
Si de mine fericiti,
De mine, de Dumnezeu
Si de sfant fiutul meu.
Voi oricand sa aveti sat,
Un ceas, doua sa lucrati,
Si pe urma sa-ncetati.
Un ceas, doua sa lucrati,
Si unul sa rumegati.
Bouleni, sa fiti satui
Tot in brazda plugului!”
Dureri mari o apuca,
Boii blanzi o aburea.
Si cand fu la miez de noapte,
Muncile-i trecura toate.
Pe fan verde si uscat
A nascut un imparat.
Si cum fiul s-a nascut,
Ieslea-n rai s-a prefacut,
Si sa vezi
Si sa nu crezi:
Fanu-n soare
Era floare,
Albastrele
Erau stele,
Si-n senin
Luna — un crin.
Maria se veselea,
Pruncu-n brate-l cuprindea
Si pe frunte-l saruta,
Ca el lumea va scapa.
Astazi s-a nascut Christos
Sa ne fie spre folos.
Sufla vantul lin si lin,
Mi-l leagana chitelin,
Leganut
De paltinut,
Ploaie calda
Tot il scalda!
