Constantin Brâncuşi se naşte la 19
februarie 1876, în Hobiţa, un mic sat din comuna Peştişani, judeţul Gorj, la
poalele Carpaţilor. Este al cincilea copil al Mariei şi al lui Radu Nicolae
Brâncuşi. Cu toate că provenea dintr-o familie de ţărani înstărită, Brâncuşi
duce o viaţă modestă, însă una din care avea să-şi culeagă reperele care-i vor
ghida viziunea artistică târzie. Amintindu-şi de copilărie şi de locurile în
care a crescut, artistul avea să mărturisească, într-o întâlnire cu Petre Ţuţea,
de la Paris, din 1933: „Pe atunci viaţa era frumoasă şi armonioasă. De milenii,
oamenii duceau, fericiţi, o viaţă patriarhală. Totul trecea liniştit de la un
anotimp la altul. Şi ştiţi de ce s-au schimbat lucrurile? Civilizaţia marelui
oraş a ajuns până la noi“.
Antrenându-ne în
căutarea „esenţei lucrurilor”, Constantin Brâncuşi ne propune să trecem
împreună cu el tot felul de frontiere, geografice, istorice sau formale. Din
România sa natală […] „Patria mea, familia mea. E pământul care se învârte –
adierea vântului, norii care trec, râul care curge, focul care dogoreşte, iarba
verde – iarba uscată – ţărâna, zăpada” (op.cit, p 5) […] ajungând la
Paris, traversând Europa şi călătorind în Statele Unite ale Americii, în India
şi în Egipt, el înfăptuieşte un parcurs artistic bogat care-i permite să
realizeze o operă originală, purificată de orice influenţă […] o creaţie
excepţională, rămasă acum în memoria colectivă şi care, la începutul secolului
XX, a deschis căile către modernitate.» (Text constituit din extrase din cartea
Brâncuşi, artistul care transgresează toate hotarele. Autor: Doina Lemny.
Editura Noi Media Print, Bucureşti, 2012
)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu