miercuri, 13 decembrie 2017

CĂRŢI NOI LA BIBLIOTECA BRATCA

Am adus la bibliotecă multe titluri noi. Vă aşteptăm cu drag să le descoperiţi!







În vremurile grele ale Primului Război Mondial a fost o regina care a stat la căpătâiul răniţilor şi le-a purtat de grija năpăstuiţilor. Aceasta regina pierduse ea însăşi un prunc şi-l lăsase să zacă sub o lespede pe care nu mai fusese timp sa se dăltuiască un nume. Mai bine de jumătate din teritoriul tarii sale fusese cotropit de inamic, iar guvernul si curtea regala trebuiseră să plece intr-un greu şi nesigur refugiu în partea neocupată a ţării. Ştia prea bine că o regină nu poate fi luată prizonieră şi că trebuie să lupte si sa le insufle curaj si celor plecaţi de acasă, şi celor ramaşi sub duşman. Aşa s-a născut sfâşietorul poem in proza Ţara pe care o iubesc, din pasiune, din datorie şi din îndemnul primit de la un mare istoric de a descrie, cu harul pe care nu mulţi suverani îl au, locurile sale dragi: palatul şi mănăstirea Cotroceni, castelul şi pădurile de la Sinaia, ruinele de la Comana, mănăstirile si culele din Vâlcea, gurile Dunării, tărâmurile Marii Negre şi ruinele aşezărilor antice. Regina era Maria, o prinţesă născută într-o tară îndepărtată, care a reuşit să redea neînchipuit de bine farmecul ţării sale de adopţie, Romania.
„În sinea mea ceva Îmi spunea ca glasul meu, ridicându-se deasupra tuturor, era acum trebuincios celorlalţi; deveniserăm atât de neînsemnaţi, de zgribuliţi, de neajutoraţi, iar în ţinuturile noastre mai primitive ideea unei mame pe care să o ştii aproape, de care sa te sprijini, însemna o mare mângâiere, poate cea mai mare. Dar cum sa intri in legătură directă şi apropiată cu poporul? Cum aş putea eu, ca regina, să îmi fac glasul auzit de mii si mii de oameni?“


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu